Albumele Lunii Noiembrie 2024

În ciuda problemelor existente în interiorul trupei, acest album e excelent.

De ceva ani Body Count ne-a obișnuit cu albume solide, cum este cazul și cu acest album din 2024. IceT și gașca o rupe pe rap metal cu thrash inca o dată, plus că sunt și câțiva invitați de calibru: Copsegrinder, Howard Jones, Joe Bard , Max Cavalera și David Gilmore.

Noul album a venit cu mai multă agresivitate decât albumele anterioare, probabil ca efect al colaborării pe care Poppy a avut-o cu Knooked Loose sau Bad Omen.

Surpriza placută pe partea de deathcore / metalcore, este al doilea album al trupei americane Saltwound. Soundul este foarte groovy, riffurile sunt tăioase și agresive, iar vocea te toacă violent.

În sfârșit după trei ani un nou album al americanilor de deathcore/electro. Băietii iși mențin calea și ne prezintă un nou material excelent.

Danezii de la Vola lansează un nou album splendid in stilul caracteristic. Albumul se deschide intr-un stil grandios avându-l ca invitat pe Anders Fridén.

Unul din cele mai experimentale și interesante albume pe care le-am ascultat in acest an. Un album de ascultat dacă vrei sa iesi din rutina ta muzicală. De altfel Full of Hell este o trupa de grindcore iubitoare de experimente, cum e și albumul din 2023 When no birds sang în colaborare cu trupa Nothing.

Albumul de debut al trupei britanice Obeye. Albumul este greu, cu o atmosferă dark și un groove captivant, având o dozare considerabilă de disonanță și riffuri dure.

Al doilea album al trupei Apocryphal, la o distanță de 25 de ani de la primul album. Trupa abordează un death metal melodic și atmosferic.

Un EP cu patru piese, hardcore și rap, pe veselie și dans.

Al doilea album al trupei Beyond Unbroken, aduce un metalcore și post hardcore cu riffuri agresive dar și părți melodioase ce duc puțin spre pop. Părțile de clape cresc dramatismul riffurilor.

Nu m-am gândit niciodată că cineva se va gândi să amestece metalcore si power metal, doua genuri antagonice. Ce a ieșit, imi e greu să ma pronunț, imi place da nu-mi place. Mai trageti singuri o concluzie.

Klone au cotit-o de data asta mai spre progressive, nu știu dacă e rău, dar parcă albumele vechi mi-au plăcut mai mult.

Ceva foarte melodios și foarte melancolic. Da, coperta e foarte urâtă.

Al cincilea album al australienilor, păstrează linia precedentelor albume și aduce în față fazele agresive presărate cu bucăți melodice.

M-a captivat această combinație de black metal și psychedelic. Liderul trupei, Blake Judd este un escroc prolific care a strâns bani pentru produse Nachtmystium și alte bunuri pe care nu le-a trimis (conform Metal Archive). Pe langă asta, omul anulează și multe concerte. Deși muzica e mișto, nu mergeti la showrile lor.

Acest album este un tribut band Type o Negative.

Incă un album de rap metal și ceva hardcore. Pe alocuri muzica aduce cu Stuck Mojo.

Albumul Flesh Requiem al trupei Paganizer se remarcă printr-o producție brută și un sunet agresiv, care reflectă intensitatea și brutalitatea death metal -ului old school.

Powerflo este o super trupă in care activează Sen Dog (Cypress Hill), Billy Graziadei, chitaristul si vocalistul trupei Biohazard, Christian Olde Wolbers (Ex Fear Factory). Poweflo prestează un rap metal combinat cu nu metal, axat mai mult pe partea comercială decât pe cea agresivă.

Death metal sănătos oldschool, ce aminteste de primele albume Entombed. Albumul de debut.

Ultimul album al trupei Qaalm, "Grave Impressions of an Unbroken Arc," cu patru piese care insumează 45 de minute îmbină semnătura lor de doom progresiv cu sludge. Albumul explorează teme de disperare și catharsis.

Progerii britanici revin cu aceste cinci piese, continuând linia albumului din februarie It leads to this

Un album de metalcore cu un balans bun între melodie și agresivitate.

Un album promițător pe metalcore și melodic hardcore.